In ultimii cinci ani, din cauza crizei economice prelungite, cetaţenii Republicii Moldova au emigrat in masa spre Rusia şi ţarile occidentale. Analistul economic de la Chişinau Veaceslav Ioniţa estimeaza ca urmatorul val de muncitori basarabeni va veni spre Romania.

Jurnalul Naţional: Vizitand satele Republicii Mol-dova, am observat ca localitaţile sunt golite de populaţie. Ce i-a determinat pe basarabeni sa plece la munca in strainatate in numar aşa de mare?
Veaceslav Ioniţa: Dupa 1991, Republica Moldova a avut cateva mituri. Unul dintre ele, prost de tot, a fost ca avem o ţara agrara şi o ţara cu cel mai bun teren din Europa. Este cea mai mare eroare… Pamantul nu se ia la gust, ci la productivitate. Cand s-a facut privatizarea, in 1996-1997, oamenii au crezut intr-o utopie, ca terenul bun ii scapa de saracie. A durat cam doi-trei ani de zile pana cand au realizat ca nu puteau trai din agricultura. Deci cetaţenii noştri sincer au crezut ca avand doua hectare de pamant chiar vor reuşi sa supravieţuiasca, sa-şi dezvolte o afacere şi s-o duca bine. Or, pentru ca o familie sa se menţina la nivelul de subzistenţa, are nevoie de 7 hectare, cel puţin. Imparţirea fostelor colhozuri i-a conservat pe oameni timp de trei ani de zile, dandu-le speranţa ca vor fonda mari afaceri. Nu a fost posibil şi atunci a inceput migraţia. Cei mai mulţi dintre cei care au plecat peste hotare sunt exact din spaţiul rural, care, incet, incet au realizat ca nu au şanse.

Au plecat numai cei de la sate?
Nu. Şi muncitorii de la oraşe se aflau in mare dificultate la sfarşitul anilor ’90. Economia noastra era falimentara dupa caderea Uniunii Sovietice. Existau mici industrii in centrele raionale, insa depindeau de ajutoarele de la stat. Legal, guvernul nu putea finanţa intreprinderile falimentare, insa se acordau garanţii de stat pentru a putea obţine credite externe. Practic, statul investea intr-o industrie moarta. Iar in 1998 s-a dat o lege care interzicea garanţiile de stat. Centrele raionale au “murit” astfel, iar muncitorii au fost nevoiţi sa emigreze.

Cand incepe efectiv migrarea in masa a muncitorilor basarabeni?
Undeva in 2000-2001 are loc prima migraţie, o numesc “migraţia disperaţilor”. Sunt oamenii ce lucrau in agricultura, care au realizat ca pur şi simplu nu pot supravieţui din cultivarea pamantului. Republica Moldova avea o populaţie apta de munca de circa 2.200.000 de oameni, dintre care 60% in sat. Aşadar, in jur de 1.400.000 de agricultori, in condiţiile in care acest sector economic avea nevoie de maximum 600.000 de oameni. Dar ei erau 1.400.000! Oamenii teoretic nu aveau ce face in sat. Cam in aceeaşi perioada au plecat şi locuitorii centrelor raionale, ramaşi de asemenea fara perspective de viitor. Ultimul val l-au constituit angajaţii din sectorul bugetar, afectaţi dramatic de criza financiara din 2001. Nu se mai plateau salariile cu lunile…

Se poate vorbi despre direcţii de emigrare, adica ţari preferate de cetaţenii Republicii Moldova?
Spre deosebire de romani, moldovenii au avut doua direcţii geografice de emigrare economica – spre Est (Rusia) şi Vest (Spania, Italia, Portugalia). La Rasarit au emigrat cei mai saraci şi cu nivelul cel mai redus de abilitaţi profesionale. La Apus au emigrat oamenii cu inteligenţa, oamenii cu studii, oamenii care au avut un statut. Din ce cauza. Daca voiai sa emigrezi la apus, aveai nevoie de bani, aveai nevoie de anumite abilitaţi. A fost un context – au emigrat cei mai bogaţi. Cei mai saraci au mers la munca in Rasarit.

Care sunt domeniile in care activeaza emigranţii basarabeni?
In Moscova se duc in general barbaţii. Ei se angajeaza in construcţii, ca salahori sau in activitaţi ce ţin de “munca de jos”. O categorie aparte a muncitorilor din Rusia sunt şoferii de autobuz, troleibuz. Eu, cand am fost anul trecut in Rusia, in doua autobuze m-am urcat, in ambele şoferii erau moldoveni. Ei sunt mult mai competitivi decat moscoviţii in aceasta meserie. Un şofer de autobuz cand merge in Rusia primeşte 600 de dolari pe luna salariu. Pentru un cetaţean al oraşului Moscova, 600 de dolari este foarte puţin – chiria pentru un apartament cu trei camere la marginea oraşului este 1.100 de dolari. Omul care traieşte in Moscova trebuie sa-şi trimita copiii la şcoala, sa faca multe alte lucruri… Are nişte costuri de viaţa foarte ridicate. Moldovenii care lucreaza in Rusia au costuri de maximum 100 de dolari: stau cate 10 intr-o camera, mananca de la angro. Sunt nişte sectoare rau platite, pe care un locuitor din Rusia nu le-ar accepta. In Occident lucreaza in general femeile, in activitaţi de menaj şi asistenţa sociala. Acolo cei mai mulţi sunt cei care au plecat ilegal, şi apoi cei care au plecat cu vize turistice pe o luna de zile şi nu mai veneau inapoi.

Romania poate fi o ţara de emigraţie pentru forţa de munca din Republica Moldova?
In ultimii cinci ani de zile Romania a devenit mai aproape de Europa decat Republica Moldova. Pana nu se observa cu ochiul liber ca Romania este mai bogata ca Republica Moldova, basarabenii nu vor merge la munca peste Prut. Insa in urmatorii ani diferenţa va fi vizibila, iar eu cred ca urmatorul val de emigrare al moldovenilor va fi spre Bucureşti şi celelalte oraşe mari ale Romaniei. Noi avem acum in sate cred ca vreo 300.000-400.000 de oameni care sunt iaraşi grupul disperaţilor. Cred ca va aparea un val din cei care nu au absolut pe nimeni plecat peste hotare şi care vor fi atraşi de un salariu de 600 dolari in Bucureşti, cand Capitala dumneavoastra va oferi astfel de lefuri.

IN SATE AU RAMAS BATRANII SI COPIII…
Basarabenii plecaţi la munca in strainatate nu vorbesc cu tragere de inima despre pribegia lor. Vara vin acasa in vacanţa, vizitantu-şi familia şi prietenii. Saracia, spun ei, i-a facut sa lase totul in urma… Cei mai napastuiţi sunt aceia care emigreaza in Vest. Pleaca ilegal, contra unor taxe de circa 4.500 de euro. Plata se face in Chişinau, dupa care sunt urcaţi in microbuze şi iau drumul strainataţii. Intrarea in spaţiul Schengen se face prin Polonia, unde exista o reţea ilegala de tranzit al frontierei cu Germania. Ajunşi in “mult-visatul” Apus, fiecare se descurca pe cont prorpiu. Majoritatea basarabenilor s-a stabilit in Spania şi Italia, ţari in care limba le este mai accesibila. Faptul ca ştiu şi limba rusa prezinta un avantaj. Acolo unde gasesc comunitaţi slave, se “lipesc” pe acestea, gasindu-şi mai uşor un loc de munca. Insa apar şi confuzii de identitate in ochii occidentalilor – sunt ruşi sau romani? In Rusia, muncitorii basarabeni ajung mai uşor decat in ţarile vestice. Se duc la Moscova doar cu paşaportul, fara a le trebui viza. Lucreaza timp de trei luni, in construcţii, dupa care se intorc acasa.

Jurnalul Național
10 iulie 2007


© Ilarion Țiu. Acest text este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Reproducerea integrală sau parțială fără menționarea sursei este interzisă. Autorul nu își asumă nici o răspundere legală sau publică în cazul în care textele sale sunt preluate ori utilizate în scopul unor interpretări care încalcă legislația în vigoare, diversitatea sau democrația.