În data de 30 ianuarie 2018, Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Mircea cel Bătrân, 600 de ani de la moarte. Pe timbrul emisiunii filatelice este ilustrată statuia lui Mircea cel Bătrân aflată în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române. Opera aparține sculptorului Paul Vasilescu (1936-2012), un artist care s-a remarcat prin lucrările sale de artă monumentală și portretistică.


Mircea cel Bătrân s-a născut în 1355, şi a urcat pe tronul Țării Românești la 23 septembrie 1386, fiind al cincilea domnitor după Basarab Întemeietorul. În tradiția medievală românească nu exista obiceiul numărării voievozilor cu același nume, astfel că i s-a spus „cel Bătrân” cu sensul de „cel din vechime”, spre a fi deosebit de Mircea Ciobanul, care a domnit în veacul al XVI-lea. Fiu al lui Radu Vodă, Mircea a ajuns domn al Ţării Româneşti după moartea fratelui vitreg, Dan. Prin mama sa Calinichia, Mircea se înrudea cu familiile boierești din Oltenia, iar prin soție, doamna Mara, cu Władysław Jagiełło, regele Poloniei. A avut mai mulți fii, care, ulterior, s-au luptat între ei pentru obținerea tronului Țării Românești.
Mircea cel Bătrân s-a remarcat prin realizări în plan politic, economic și cultural. Sub domnia sa, Țara Românească a ajuns la extinderea maximă pe care a cunoscut-o în istorie. Granițele începeau la vest cu feuda primită de la Sigismund de Luxemburg, în Banatul de Severin, în nord treceau peste Carpați, până la izvoarele Oltului, iar în est a cucerit Dobrogea, extinzându-și stăpânirea până la nord de Delta Dunării. Voievodul a promovat politici de bună vecinătate cu țările din jur. A acceptat să-i fie vasal regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, însă monarhul maghiar i-a acordat ca feude Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin, dar și Castelul Bran sau domeniul Bologa. Relațiile cu Moldova au fost de asemenea cordiale, iar prin intermediul domnitorului Petru Mușat a reușit să încheie o alianță cu Polonia.
Voievodul s-a preocupat să centralizeze statul și să întărească capacitatea administrației de a colecta taxe și de a mobiliza ostași. A înzestrat armata, iar în punctele strategice ale țării a consolidat cetățile existente, sau a construit altele noi. O prioritate a domniei sale a fost stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine, iar negustorilor din Brașov și Liov le-a acordat privilegii comerciale importante. Mircea cel Bătrân a stimulat activitatea economică prin emiterea de monede, care s-au răspândit în toate zonele controlate de voievod.
De asemenea, domnitorul a ctitorit mănăstiri și biserici pe tot cuprinsul țării. Așezămintele religioase au devenit centre de cultură, prin activitatea copiștilor și caligrafilor, dar și prin înființarea unor școli de pictură bisericească.
Domnia lui Mircea cel Bătrân a coincis însă cu extinderea puterii Imperiului Otoman în Balcani. După câteva incursiuni ale turcilor la nord de Dunăre, a avut loc o expediție condusă de sultanul Baiazid I, care a vizat transformarea țării în provincie otomană. Înfruntarea decisivă de la Rovine (dată incertă: 10 octombrie 1394, sau 17 mai 1395) s-a încheiat cu eșecul invadatorilor. Mircea s-a alăturat ulterior oștilor cruciate care încercau îndepărtarea turcilor din Europa, dar expediția de la Nicopol (25 septembrie 1396), organizată de regele Sigismund cu participarea voievozilor Țării Românești, Transilvaniei și a unor importante contingente burgunde și franceze, s-a încheiat printr-un dezastru pentru tabăra cruciaţilor. Baiazid a căzut în mâinile rivalilor mongoli, iar Mircea și-a protejat țara în ultimii ani de viață prin implicarea în luptele pentru putere de la curtea otomană. Mircea cel Bătrân a murit pe 31 ianuarie 1418, şi este înmormântat la mănăstirea Cozia.
Pe colița dantelată a emisiunii de mărci poștale este reprodusă o frescă de la Biserica Brădetu (jud. Argeș), ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, pe care voievodul apare pictat alături de soția sa, doamna Mara.

© Text și Foto: Romfilatelia


© Ilarion Țiu. Acest text este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Reproducerea integrală sau parțială fără menționarea sursei este interzisă. Autorul nu își asumă nici o răspundere legală sau publică în cazul în care textele sale sunt preluate ori utilizate în scopul unor interpretări care încalcă legislația în vigoare, diversitatea sau democrația.