Din punct de vedere politic, luna ianuarie a stat sub semnul scandalului iscat de intenţia de a demisiona a ministrului Culturii

Anul 1991 a început destul de agitat din punct de vedere politic. În seara zilei de 2 ianuarie, Andrei Pleşu, ministrul Culturii, a declarat într-un interviu acordat postului public de televiziune că şi-a înaintat demisia către primul ministru. Gestul său fusese provocat de refuzul autorităţilor de a-i acorda viză de intrare fostului rege Mihai şi familiei sale, care şi-au manifestat intenţia de a face Crăciunul în ţară. Din punct de vedere legal, ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, s-a “acoperit” cu decretul emis de guvernul Groza în 1948, prin care lui Mihai I i se retrăsese cetăţenia română. Însă Bogdan Baltazar, membru al Executivului, a întins discursul antimonarhist la maxim, făcând o declaraţie publică în care relua unele teze ale regimului comunist privind “parazitismul” Coroanei asupra României, în perioada regalităţii.
Astfel, spiritele pro-monarhiste s-au încins la maxim, demisia lui Andrei Pleşu fiind scânteia care a aprins un val de polemici. Ministrul Culturii a susţinut că gestul său se datora, în primul rând, încălcării procedurilor de decizie în guvern. Ministerul de Interne a refuzat să acorde viză pentru familia regală fără a discuta problema într-o şedinţă a Executivului. Mai mult, a fost invocat un document emis de către guvernul Petru Groza, gest care “nu făcea cinste” regimului post-revoluţionar, susţinea Andrei Pleşu. Profitând de ocazie, şeful portofoliului Culturii şi-a exprimat şi opiniile personale despre forma de guvernământ. Andrei Pleşu nu se prea arăta încântat de sistemul republican, fiind de părere că trebuia organizat un referendum privind revenirea la monarhie.
Încurajaţi de afirmaţiile unui membru al guvernului, chiar şi demisionar fiind, bătăioşii monarhişti ai anului 1991 au ieşit din umbră, organizând un miting de protest la Iaşi, în faţa Teatrului “Luceafărul”. Evenimentul a avut loc pe 5 ianuarie, participând membri şi simpatizanţi ai Alianţei Civice, Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, PNŢ-CD-ului, PNL-ului etc. Protestul a strâns circa 2.000 de oameni, iar la tribună au urcat mai mulţi intelectuali ai oraşului, printre care: Mihail Ursachi (directorul Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri”), P. Caraman (directorului Institutului de Matematică), Liviu Antonesei (scriitor) etc. Vorbitorii au susţinut că poporul român nu avea nici un ataşament faţă de forma republicană de guvernământ, deoarece a fost impusă de sovietici. Monarhiştii ieşeni nu valorizau nici instituţia preşedenţiei, scandând că a fost înfiinţată de “odiosul dictator” şi nu avea legitimitate. Pentru a-şi arăta dezaprobarea, ei au intonat imnul regal “Trăiască regele”, iar la final au scandat “Jos Iliescu” şi “Jos comunismul”.
Escaladarea tensiunilor pe tema interdicţiei pe a intra în ţară pentru regele Mihai a determinat guvernul să discute, în prima sa şedinţă din 1991, cazul demisiei lui Andrei Pleşu. Primul ministru Petre Roman a făcut apel la stabilitate şi unitate, susţinând că, în timp, se va reglementa statutul fostului suveran. Ministrul Culturii nu a insistat cu demisia, decizând în cele din urmă să contribuie la “stabilitatea guvernului” clamată de Roman. În conferinţa de presă ce a urmat şedinţei de guvern, Andrei Pleşu a declarat: “În urma unei şedinţe, unice, prin lungimea ei, în orice caz, şi prin intensitatea discuţiilor pe care le-a cuprins, am putut constata, pe de o parte, că guvernul a luat unele măsuri pentru lămurirea cetăţeniei române a lui Mihai de Hohenzollern, urmând, ca urmare a dobândirii acestei cetăţenii, ca el să nu mai aibă nevoie de viză de intrare în ţară. Am constatat, de asemenea, cu satisfacţie, să s-a decis ca, de aici încolo, activitatea guvernamentală să fie mai solidară şi mai atentă la consensul general asupra fiecărei decizii. De asemenea, domnul Baltazar a acceptat – şi o va face probabil şi în comunicatul pe care îl pregăteşte – că aprecierile de ordin istoric pe care le-a făcut în comunicatul domniei-sale privind familia regală nu reprezintă punctul de vedere al plenului executiv. Aceste lucruri întâmplându-se, am avut temei suficient să-mi retrag demisia”.

De la Tescani, în cercurile puterii
Andrei Pleşu s-a născut la 23 august 1948 în Bucureşti, în familia unui medic chirurg. În 1966 a absolvit Liceul Spiru Haret din Capitală, urmând Facultatea de Arte Plastice, pe care a terminat-o în 1971. A beneficiat de specializări în Europa de Vest, obţinând burse la Bonn (1975-1977) şi Heidelberg (1983-1984). A lucrat la Institutul de Istoria Artei (1971-1982; 1985-1989) şi la Muzeul George Enescu din Tescani, judeţul Bacău (1989). În 1989 a făcut parte dintre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, însă a fost apropiat şi cercurilor puterii, în calitate de membru al CPUN, iar mai apoi ministru al Culturii în guvernele Roman.

Jurnalul Național
Serial jurnalistic: România – acum 20 de ani (1991-2011)
28 ianuarie 2011


© Ilarion Țiu. Acest text este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Reproducerea integrală sau parțială fără menționarea sursei este interzisă. Autorul nu își asumă nici o răspundere legală sau publică în cazul în care textele sale sunt preluate ori utilizate în scopul unor interpretări care încalcă legislația în vigoare, diversitatea sau democrația.